Înaintea celui de Al doilea Război Mondial romii au înființat o serie de organizații care să-i reprezinte, iată câteva dintre ele: “Asociația Redeșteptarea Romilor și Romițelor din România” sau “Uniunea Generală a Romilor din România”.
De asemenea, exista și un ziar dedicat romilor, acesta numindu-se „Glasul Romilor”. În multe documente oficiale, romii de atunci se denumeau pe ei înșiși “romi”. În ciuda acestui început de înflorire a vieții sociale și culturale a romilor, pe motive rasiale, în anul 1942 au fost deportați din România în Transnistria, peste 25,000 de romi nomazi și sedentari.
Conform cifrelor oficiale, au fost deportați în lagărele din Transnistria 11,441 de romi nomazi: 2352 bărbați, 2375 femei și 6714 copii. Din rândul romilor sedentari au fost deportați 13,176: 3209 bărbați, 3797 femei și 6239 copii. Pentru restul romilor rămași în România, autoritățile aveau planuri de a-i separa în lagăre sau colonii de restul populației.
Din totalul de peste 13000 de romi care au murit în Transnistria, din cauza foamei, a frigului și a tifosului, peste 6000 au fost copii. Aceștia au plătit cu prețul vieții faptul că s-au născut romi.
Astăzi, în memoria tuturor celor care au pierit în timpul Holocaustului din România, ziua de 8 octombrie a fost declarată în mod oficial ca “Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România”.
În București, la data de 08 octombrie 2009, a fost inaugurat Memorialul Holocaustului, complexul cuprinde cinci sculpturi, dintre care una este reprezentată de „Roata Romilor”. Manualul de istorie de clasa a VIII-a din prezent cuprinde un studiu de caz referitor la Holocaustul romilor și evreilor din România.
Surse: Raport Final, (2005) Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România. Iași, Editura Polirom.
